SCURT ANUNŢ

Astǎzi, la orele 19.00, se întâlnesc organizatorii pentru a definitiva notele din partea juriului. Emoţii, emoţii… Nu uitaţi cǎ sesiunea de vot on-line se terminǎ la ora 23:59. Pe blog nu vor fi postate numele câştigǎtorilor şi nici notele finale, decât ulterior simpozionului din data de 12 aprilie 2010.

Primul poem postmortem

[…]
erai gol şi foarte alb şi mi-a venit
să scriu pe pielea ta ca un pe zid egiptean
să-mi înfig pixul în tine
până simţi poezia în vene
şi se scurge pe covor
dar m-a oprit, mi se părea că ai ceva pe spate
câteva urme de camion, aveai nişte dungi negre
miroseai puţin a cauciuc ars
un fel se smoală şi nu prea
[…]

(Maskirovka)

Important

Vă reamintim că sesiunea de vot se încheie în 08 aprilie 2010, orele 23:59. Chemaţi prietenii să voteze – evident, nepărtinitor! :).

Despre prizonieri

“-         Ai omorî un balaur pentru mine?, l-am întrebat.
–         L-aş prinde şi l-aş face prizonierul tău, mi-a răspuns.

Eu, stăpâna unui balaur… Ar trebui să fie un balaur mare, verde, cu solzi. Cu picioare mari în spate şi labe mici în faţă, dezechilibrat proporţional, dar nu din desene animate. Unul care să scuipe foc şi să lucească precum o bucată de sticlă groasă, verde.
Un balaur care să mă urască, dar care în timp să dezvolte în secret o dependenţă absolută de mine. Un balaur căruia să îi pun o zgardă roşie la gât, şi pe care să îl plimb după mine pe stradă. Un balaur care să se lase domesticit, neavând arme potrivite pentru a lupta împotriva dorinţei mele de a-l domestici. Nu ar fi minunat?

Vorbesc ca o nebună – parcă nu mi-ar fi suficient balaurul din mine…”

(S.I.W.)

re-VOTEAZA

Ca urmare a neplacutului eveniment de a omite postarea unui eseu intrat la SPAM – vezi posturile de mai jos – vom relua sesiunea de voturi.
Sesiunea de voturi anterioara este salvata, dar deoarece nu a fost prezentat publicului si ultimul eseu, va trebui sa reluam voturile.

Ne cerem scuze pentru inconveniente – dar daca unul din ceilalti 9 participanti ar fi fost in acceasi situatie, ar fi vrut dreptate. Preferam sa facem ceea ce este corect in detrimentul a ceea ce este popular. Am fi putut sa trecem cu vederea acest eseu, mai ales ca autorul lui nu ne-a contactat, desi e mentionat CLAR in regulament ca FIECARE PARTICIPANT URMA SA PRIMEASCA O CONFIRMARE – si ceilalti 9 au primit – dar nu ar fi fost corect din partea noastra, chiar daca nu am primit avertizare ca nu a fost trimisa confirmarea.

Asadar, reluam votarea…

Eseu Nr.375-GRT

Pastele; eveniment si sarbatoare

Peste tot intalnim cuvantul Paste scris cu majuscula; inseamna ca are o greutate deosebita si marcheaza un eveniment important din istorie. Daca privim putin inapoi in timp, putem observa ca oamenii, din totdeauna si-au manifestat dorinta de a se raporta la divinitate. Aceasta divinitate a fost perceputa sub forme diferite, in functie de pozitia geografica, de cultura oamenilor, de traditiile specifice fiecarei zone etc. De fiecare data cand, omul s-a simtit depasit de o situatie care i-a produs suferinta in special, atat in vechime cat si in zilele noastre; aproape in mod automat isi inalta privirea spre cer, cerand implorare sau multumeste, dupa caz. Cred ca asa au aparut jertfele aduse divinitatii sau divinitatilor daca luam in calcul faptul ca primii oameni erau politeisti si orice fenomen al naturii putea fi un zeu care trebuia imbunat printr-o jertfa. Acest cult al jertfei s-a perpetuat in istorie, chiar pana in zilele noastre. Jertfa putea fi de provenienta animala, vegetala sau chiar umana.De fiecare data cand se intampla un eveniment important, oamenii aduceau jertfe marcandu-si astfel sarbatorile. Asa si sarbatoarea Pastelui, care [dupa unii exegeti] dateaza inca de dinaintea lui Moise. Fie ca ne place sau nu, noi oamenii, trebuie sa recunoastem ca suntem fiinte limitate din toate punctele de vedere, iar cand ne lovim de intrebarea: “de unde vin si incotro ma indrept?”ne cuprinde un pic de teama. Inca din vechime [cu mult inainte de Cristos], Pastele era o sarbatoare a primaverii, pe care evreii o celebrau in timpul noptii cu luna plina a echinoctiului de primavara, pe 14 ale lunii lui abib sau a spicelor [numita nisan dupa exil]. La aceasta celebrare se jertfea un animal tanar [miel su ied] de parte barbateasca fara nici un defect trupesc. Prin urmare era o sarbatoare a comunitatii evreesti dar si a familiei. Animalul jertfit trebuia sa fie mancat in graba si cu ierburi amare, iar sangale lui era folosit la insemnarea usilor caselor pentru a fi protejate de rau. Mesenii trebuiau sa fie imbracati ca si cum ar fi gata de plecare, aceasta simbolizand momentul eliberarii din robia egipteana. Insa aceste trasaturi nomade si domestice sugereaza o origine si mai veche a Pastelui; ar putea fi jertfa pentru celebrarea careia israelitii cer Faraonului ingaduinta de a parasi Egiptul.Oricum, semnificatia definitiva a primit-o in momentul trecerii Marii Rosii. Etimologia cuvantului “paste” este putin discutabila. El provine din grecescul “pascha” derivat din aramaicul”pasha” si din ebraicul “pesah”. Unii, ii atribuie o origine straina; asiriana “pasahu- a potoli”, egipteana “pa-sh = amintire”, pe-sah = lovitura”; dar nici una din acesate ipoteze nu se impune. Biblia, apropie verbul “pesah” de verbul “pasah” care inseamna fie “a schiopata”, fie “a executa un dans ritual in jurul unei jertfe”[1Rg;18,21,26], fie la figurat, “a sari”, “a trece”, “a cruta”.         Pastele este “Trecerea lui Yahweh care “a trecut” peste casele israelitilor crutandu-le in timp ce casele egiptenilor erau lovite de ingerul mortii, rapind pe fiecare intai-nascut de parte barbateasca [Ex;12,13,23,27]. Dupa ce am analizat etimologia cuvantului “paste” si am vazut insemnatatea evenimentului pentru cei din vechime [inainte de  Cristos], se cuvine sa-i explicam si semnificatia data de Isus Cristos. Vreau sa fac o mica paranteza; sa stiti ca Isus nu si-a propus sa intemeieze o noua religie, El a vrut sa reformeze [daca e corect spus] iudaismul. E suficient sa meditam putin asupra contextului istoric in care se desfasoara viata lui Isus si ne vom da seama numaidecat. Am uitat sa spun ca jertfa era un fel de alianta intre om si divinitate, care se pecetluia cu sangele victimei. Revenind la Isus, cred ca-i vom acorda un spatiu nai amplu; i se cuvine acest drept avand in vedere ca a schimbat cursul istoriei in mod radical. Totdeauna, cand facem o analiza de natura religioasa [si nu numai] trebuie sa tinem cont de absolut toti factorii determinanti; context social, politic,istoric, cultural, traditional etc.

Scrierile necrestine, vorbesc despre Isus intr-un mod voalat. Talmudul, mentioneaza ca marturie independenta acest lucru:”In ajunul sarbatorii Pastelui Isus a fost rastignit. Patruzeci de zile inainte spusese crainicul:<<Va fi lapidat pentru ca a practicat vrajitoria si a sedus pe Israel facandu-l renegat. Cel care are ceva de spus in apararea lui sa vina si sa vorbeasca>>.Dar pentru ca nimic nu s-a zis in apararea lui a fost rastignit in ajunul sarbatorii Pastelui. Ula a raspuns:<<Crezi ca era nevoie de a-i gasi aparare? Era un seducator. Si cel Milostiv spune: Nu-l vei ierta si nici nu vei ascunde vina lui>>. Dar in cazul lui Isus, lucrurile s-au petrecut altfel pentru ca avea relatii cu guvernul”. Aceasta este o marturie clara ca Isus a existat cu adevarat in istorie si ca nu este rodul unei imaginatii sau delir. chiar daca nu l-au vorbit de bine, contemporanii lui au fost marcati de prezenta Sa.

SITUATIA ROLITICA  In anul 63 i. de C. Pompei cucerise Ierudalimul si Iudeea trecuse sub dominatia romanilor. Pentru a exercita puterea, romanii l-au numit pe Antipatras  si dupa moartea lui pe fiul sau Irod celMare (37-4 i.C.), care a fost un prieten bun al Romei si care a domnit fara probleme in Iudeea, Samaria, Galileea si Transiordania. Chiar daca a fost un rege crud, Iudeea a cunoscut o perioada de dezvoltare sub conducerea lui; pe plan cultural, economic si o anumita bunastare sociala. Dupa moartea lui Irod cel Mare s-au terminat linistea si pacea. Romanii au impartit regatul intre fii sai. unul din fii numit Arhelau, a primit Samaria si Iudeea. Datorita cruzimii lui va pierde domnia in favoarea romanilor. Asa vor fi conduse de un procurator roman. Ppntiu Pilat a fost cel de-al cincilea procurator, un om inflexibil, voluntar si dur care incepe misiunea lui in anul 26 d.C. si va fi suspendat in anul 36. Poporul evreu nu a fost prea bucuros de aceasta domnie straina asa ca s-a infiintat partidul zelotilor condus de Iuda Galileeanul care vor fi insurecti impotriva Romei si vor produce confruntari constante si violente. In anul 66 a inceput razboiul de eliberare, care nu va avea succes si se va sfarsi in anul 70 cu inconjurarea Ierusalimului de catre Vespasian si cu cucerirea orasului si a templului de catre Tit.

SITUATIA RELIGIOASA: Rentru iudei, mult mai importanta decat situatia politica era cea religioasa. Dupa intoarcerea din robie au fost doua evenimente importante in evolutia religiei: reconstruirea temrlului din Ierusalim si angajarea porporului in a indeplini din nou Legea lui Moise.

SITUATIA SOCIALA: In iudaismul de la inceputul erei noastre, gasim grupuri cu tendinte diferite. Aceste grupuri pot fi reduse la patru mai importante: farizei, saducei, esenieni, zeloti. Aceste grupuri aveau moduri diferite de interpretare a legii. ( farizeii credeau in invierea mortilor, saduceii nu ). Esenienii erau un ordin monahal, traiau in comunitate, conditii de admitere stricte si o ierarhie a functiilor bine stabilite. Disciplina lor era serioasa cu un meticulous ritual al purificarii si mese comunitare sacre. Se considerau “copii luminii” in fata ”copiilor intunericului”. Partidul zelotilor i-a fiinta cand procurorii romani iau puterea. Pornind de la idea singurei dominatii a lui Dumnezeu asupra Israelului nu acceptau nici un fel de putere straina.

PERSONALITATEA LUI ISUS: Isus este un personaj inclasificabil. El nu este nici preot evreu, nici saduceu, nu este nici farizeu  ci unul care se confrunta cu farizeii, nu face compromisuri cu romanii, nu este un revolutionar.  zelot, nu este un monah esenian, nu se lasa sclavizat de nimeni si de nimic. Isus apare ca cineva care are ceva de la fiecare grup dar in final nu se identifica cu nici unul. Apartine unei alte categorii; mai aproape de Dumnezeu decat preotii, mai liber fata de cele pamantesti decat ascetii, mai moral decat moralistii, mai revolutionar decat revolutionarii. Isus cel istoric este o persoana inconfundabila atunci si acum. Isus a fost un om liber si asa s-a aratat fata de adversari. Nu s-a folosit de nimeni si nici nu s-a lasat folosit. A murit pentru ca s-a aratat asa liber, pentru ca nu a trait dupa prudenta celor puternici. Libertatea este o particularitate a personalitatii sale dar este mult mai mult decat atat; libertatea este nucleul mesajului Sau. A fost un om liber pentru ca a activat in totdeauna in mod dezinteresat. Cand Isus a murit catapeteasma templului s-a rupt aratand astfel ca vechiul templul pierde caracterul sau sacru: templul iudeu nu mai indeplineste functia de semn al prezentei lui Dumnezeu. Isus vrea ca Dumnezeu sa fie cinstit in spirit si adevar, fara particularitati locale.Isus propune un nou tip de om:universal,drept,deschis,autentic,cu o munca facuta bine a carui scop final este Dumnezeu.A separa cele sacre si cele profane nu are rost, in fond in cult si viata sunt strans legate si trebuiesc vazute ca un singur lucru.In parabola ,,fiului risipitor”, fiul cel mare nu-l iarta nici nu-l accepta pe fratele sau;tatal,dimpotriva,il primeste cu bratele deschise si cu bucurie  pentru ca era ratacit si l-a gasit.Relatia intre Dumnezeu si Isus este un mister adanc.Predica si purtarea lui Isus nu sunt altceva de cat o interpretare a lui Dumnezeu.Isus a actionat in numele si in puterea singurului Dumnezeu al lui Israel. Isus face minuni, care sunt dovada vestei celei bune adica Imparatia lui Dumnezeu, care isi face simtita prezenta intre oameni  si care creaza o experienta nemaiauzita.De aceea, omul are o speranta in viitorul lumii.Minunile sunt semne ale iertarii pacatelor, ale credintei de care este nevoie, ale unei lumi noi care anunta Imparatia lui Dumnezeu. Minunile elibereaza pe om de orice obstacol pentru al urma pe Isus.Acolo unde nu este credinta, Isus nu poate face minuni (,,credinta ta te-a mantuit…”). Ceea ce conteaza in aceste evenimente nu este minunea ca atare ci increderea in atotputernicia lui Dumnezeu. Continutul propriu al credintei in minuni nu sunt anumite fenomene extraordinare, ci Dumnezeu. Isus a actionat conform planului lui Dumnezeu pentru mantuirea omului si a lumii.

MOARTEA SI INVIEREA LUI ISUS: Viata lui Isus se sfarseste tragic: moare rastignit. Toate sperantele puse intr-insul cad.Intregul mesaj eliberator pare a fi compromis. Mantuirea deplina a umanitatii pare a se sfarama ca un castel din carti. Dezamagirea ucenicilor sai este totala. Oare viata lui Isus s-a sfarsit ca un balon de sapun? Oare Isus a murit intr-adevar? Autoritatile iudeilor nu-l mai pot suferi. Cauta motive si imprejurari pentru a-l prinde, a-l acuza si condamna la moarte. Tot ceea ce se petrece in Ierusalim, in special in gradina Ghetsimani, este relatarea cea mai umana a trairii lui Isus in prapastia ispitei si a amaraciunii: abandonat de ai sai, cu frica si tremurand, accepta ceea ce va veni peste El ca facand parte din planul lui Dumnezeu (Mc; 14, 36).  Isus accepta moartea ca ultima vointa a Tatalui: ,, Parinte in mainile tale imi incredintez sufletul meu” ( Lc; 23,46).  Starea sufleteasca a lui Isus  arata ca El a fost fidel vocatiei sale; s-a daruit complet la ceea ce Dumnezeu i-a cerut. Astfel a putut sa puna capat vietii sale cu durere dar cu satisfactia de a ajunge fidel pana la sfarsit zicand: ,,S-a savarsit” (In 19,30). La trei zile dupa moartea sa,  niste femei credincioase care dupa traditia iudaica mergeau sa unga trupul lui Isus cu miresme, constata ca Isus nu mai este in mormant. Isus le apare insotit de un inger dar ele nu-l recunosc  ,crezand ca este un gradinar. Abia  cand  Isus  o  striga  pe nume pe una ditre ele, aceasta-l recunoaste si-I spune ,,raboni” care inseamna ,,invatatorule”. Fiecare dintre noi, face experienta legaturii profunde  cu Dumnezeu prin intermediul lui Isus atunci cand se aude strigat pe nume, in sufletul sau. In consecinta,  Dumnezeu l-a inviat pe Isus, si acesta le-a aparut prietenilor intimi  (Fap 2,23;3,15; 4,10; 10,39-42). Invierea este concretizarea puterii si realitati imparatiei lui Dumnezeu  déjà prezenta si operanta. Moartea a fost invinsa. Invierea realizeaza deplina eliberare. Ni se deschide usa spre viitorul absolut si spre speranta de nedistrus. Invierea s-a produs in istorie dar nu este demonstrabila istoric. Misterul pascal este cea mai mare manifestare a lui Isus-om care se daruieste complet prin moartea sa pe cruce iar pe de alta parte, este sic ea mai mare manifestare a lui Dumnezeu-Tatal care il invie pe omul Isus care acum apare déjà ca ,,Domnul”. In Isus , chemarea lui Dumnezeu si raspunsul uman au ajuns la o corespondenta perfecta.

Exprimandu-mi parerea personala despre aceasta sarbatoare care este Pastele, n-as putea spune ca este mit sau legenda pentru ca, din analizele facute reiese clar ca Pastele este o sarbatoare care a marcat un  eveniment concret  in istorie, o jertfa  concreta  (Isus) care a schimbat radical cunoasterea despre sensul vietii umane. Diferentele apar in fuctie de cum fiecare om este pregatit sa primeasca aceasta sarbatoare.

Bibliografie: Vocabular de Teologie Biblica- Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucuresti 2001

Biblia- Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane Bucuresti 2001

IMPORTANT

În numele echipei K.R.U.G., doresc sǎ îmi cer scuze autorului eseului pe care îl postez astǎzi. Din pǎcate, acest eseu a intrat direct la “SPAM” în e-mailul nostrum, deoarece nu a avut titlu – iar filtrul nostrum funcţioneazǎ de minune. Abia astǎzi, cǎutând ceva prin mailuri am sesizat ca la “SPAM” avem 76 de mailuri şi mi s-a pǎrut cǎ e puţin mult.

Vreau sǎ atrag atenţia cǎ am menţionat în regulament cǎ vom trimite o confirmare scrisǎ – iar dacǎ mai sunt personae care nu au primit confirmǎri scrise din partea noastrǎ, ASTǍZI sǎ ne trimitǎ un e-mail sau sǎ ne lase un comentariu pe blog la acest post.

Mi se pare corect ca acest eseu sǎ fie admis în concurs, cu menţiunea cǎ mai jos este ataşatǎ o pozǎ cu situaţia exactǎ a primirii mailului (01.04.2010).

Ligia Stafie,
Fondator K.R.U.G.Timişoara

Word-connecting

Dacǎ ai scris ceva ce meritǎ citit, trimite-ne pe mail (krugtimisoara@yahoo.com) fraza-cheie din text şi linkul la care se gǎseşte tot textul. Noi analizǎm materialul tǎu în câteva zile, apoi publicǎm linkul cǎtre blogul tǎu – dacǎ ne ajutǎ sǎ creştem în frumuseţe şi bogǎţie. Vrem sǎ ne întindem ca o giganticǎ amibǎ de litere. De asemenea, având adresa ta de e-mail, te ţinem la curent cu noutǎţile, evenimentele şi concursurile K.R.U.G.

K.R.U.G.Timişoara

Sindromul tǎcerii

Mi-ai promis cǎ o sǎ-mi porţi argintul între palmele gândului. Şi cǎ zmeele sunt numai porumbeii goniţi de soartǎ. Mi-ai promis un gând curat în fiecare dimineaţǎ, searǎ, somn – şi ai îngheţat înainte de a mǎcina o nucǎ mǎcar. Mi-ai numǎrat genunchii şi mi-ai ascuns inima între nopţi.

Mi-ai promis cǎ o sǎ mǎ doarǎ. Şi a durut.

(S.I.W.)